Proprietarii de animale stiu in general ca la inceputul vietii un animal are nevoie de cateva actiuni imunoprofilactice. Aceste vaccinuri sunt specifice fiecarei specii de animale si depind de o serie de factori.
In primul rand trebuie stiut ca vaccinarea se face doar atunci cand animalul este intr-o stare perfecta de sanatate, neavand afectiuni care sa intarzie sau sa anuleze efectul imunizant al vaccinului.
Nu se face vaccinarea daca animalul este infestat sau suspect de infestare cu paraziti, de aceea se recomanda deparazitarile intrena si externa in preambulul vaccinurilor. Conditia fizica a pacientului trebuie sa fie una buna sau foarte buna, pentru a nu „istovi” un organism debil cu o tema greu de invatat: imunizarea prin vaccinare.
Nu se vor vaccina animalele in prima zi de la schimbarea domiciliului si mai ales in prima zi de cand au ajuns la un proprietar nou, daca nu i se cunoaste istoricul medical si nu se stiu toate detaliile despre conditiile in care a stat animalul anterior. Obligatoriu vaccinurile vor fi scrise in carnetul de sanatate si eventual schema de vaccinare pe care o va urma animalul (tipul vaccinului indicat si intervalul intre administrari). Un vaccin trecut in carnet si care nu are parafa unui medic alaturi, da de gandit si poate denota faptul ca nu a fost administrat de catre un cadru medical. Lipsa informatiilor, de multe ori e mai putin daunatoare decat informarea eronata cu privire la actiunile de imunizare.
Efectul imunizant al ultimului vaccin se instaleaza, in general, la 7 – 14 zile de la administrarea ultimei doze vaccinale si trebuie restabilit prin rapeluri periodice (la 4 – 6 sau 12 luni, in funtie de tipul vaccinului, riscul epidemiologic, indicatiile producatorului etc).
Obligatoriu trebuie stiut ca vaccinarea nu asigura imunitate 100% si in general este trecut si in prospect ca procentul de protectie este undeva intre 95 si 98%.
In perioada vaccinarii, puii trebuiesc feriti de contactul cu animale posibil purtatoare de microbi si chiar restrictionat accesul in spatii publice.
Igiena lor, a stapanilor si a spatiului in care traiesc trebuie sa fie una deosebita.
In vederea vaccinarii se va lua in calcul riscul epidemiologic in zona, sensibilitatea acelei rase la una sau mai multe boli si varsta la care de incepe vaccinarea.
Totusi, de ce sa ii vaccinam, cand sunt atatea animale salbatice si unele domestice, dar fara stapan, pe care nu le-a vaccinat nimeni niciodata si traiesc sanatoase fara sa aiba nici o problema?
In primul rand, nu are nimeni certitudinea ca un animal nesupravegheat traieste si mult si bine; pe urma, selectarea unor rase de animale care sa aiba anumite caracteristici fizionomice si fiziologice s-a facut de multe ori in detrimentul posibilitatii lor de a se apara de agentii patogeni din mediu si prin scaderea rezistentei la boli in general (ex: rotweilerii la parvoviroza, rasele de caini nordice la babesioza etc); de asemenea, posibilitatea de a transporta animale dintr-un loc in altul a facilitat si transferul unor boli mai putin cunoscute si de care animalele respective nu sunt pregatite sa se apere.
Un factor la fel de important este legatura afectiva care se creeaza intre oameni si animalele de companie, motiv pentru care sunt din ce in ce mai rare cazurile in care stapanii mai risca sa isi expuna animalele unor boli care le pot fi fatale si prefera sa le vaccineze decat sa aiba de suferit.
Deloc de neglijat este si faptul ca unele boli pot fi zoonoze (se transmit de la animal la om si invers, de exemplu: leptospiroza, rabia) si atunci vaccinarea animalelor este si o masura de protectie pentru noi insine.
Sa tratezi o boala este mult mai costisitor decat sa o previi prin vaccinare si atunci riscul nu se justifica.
Acestea ar fi doar o parte din motivele pentru care sustin vaccinarea animalelor si mai ales a celor de companie, astfel incat sa existe o siguranta mai mare pentru bunastarea animalelor si un confort crescut pentru proprietarii lor.
Dr. Fogarasi Peter
