Otita externă, abordare și tratament

Afectiune frecventa si de multe ori neglijata ca importanta, otita este clasificata in functie de zona aparatului auditiv afectata in:

  • otita externa (se refera la pavilionul urechii si la conductul auditiv extern – pana la nivelul timpanului)
  • otita medie (afectarea timpanul si a camerei timpanului)
  • otita interna (afecteaza labirintul cohlear si vestibulul)

Otita externa este cea mai frecvent intalnita, printre altele, datorita expunerii conductului extern si pavilionului la factorii de mediu si la agentii patogeni. Aici are loc primul contact al aparatului auditiv cu mediul exterior.

Ca si aspect, conductul auditiv extern are forma literei L si la caini si la pisici, terminandu-se la nivelul timpanului.

Factorii din mediu care influenteaza sanatatea conductului auditiv extern sunt:

  • excesul de apa care intra in urechi si nu este indepartat in timpul bailor, inotului, etc
  • curentii de aer persistenti
  • corpii straini ce pot intra in ureche: fragmente de plante (fox-tail = aristele), nisip, chiar pietricele s.a.

Alti factori predispozanti sunt:

  • rase sensibile datorita conformatiei inguste, neaerisite si cu pilozitate abundenta a urechii externe (ex: shar-pei, basset, cocker, westie, Scottish terrier s.a.)
  • alergii de natura alimentara sau dermatite de contact
  • dermatita atopica
  • afectiuni hormonale-endocrinopatii precum sindrom Cushing, hipotiroidism s.a.
  • prezenta parazitilor in conduct si pe pavilion: otodectes si demodex

  • formatiuni dezvoltate in interiorul pavilionului: papiloame sau alte neoplazii
  • iatropatiile prin folosirea nerationala a unor solutii pentru tratarea otitelor care nu sunt foarte eficiente si folosite pe o perioada indelungata pot duce la scaderea rezistentei locale – antiinflamatoarele – sau pot duce la cresterea rezistentei bacteriilor si fungilor

La acesti factori se adauga germenii oportunisti din mediu:

  • bacterii (Stafilococus intermedius, Pseudomonas, Klebsiella s.a.)

  • fungi (Malasezia, Candida)

Otitele externe pot fi clasificate si dupa aspectul pe care il ia tegumentul si cerumenul la acest nivel:

  • eritematos-congestive
  • exudativ-supurative
  • seboreice
  • purulente
  • eroziv-ulcerative

Otitele pot fi clasificate in acute (debut brusc si evolutie rapida) si cornice (recidivante, vindecarea treneaza si nu cedeaza dupa o perioada de tratament).

De asemenea, ele pot fi unilaterale (o singura ureche afectata) sau bilaterale (la ambele urechi).

Examinarea se face de la distanta, cand se observa daca animalul tine capul aplecat intr-o parte sau scutura din urechi, frecventa cu care se scarpina la urechi, daca manifesta durere atunci cand isi scutura capul si daca are parul aglutinat cu secretii in dreptul urechilor. Din apropiere, examinatorul observa in detaliu semnele enuntate anterior, poate controla durerea prin palparea urechilor, se pot verifica limfocentri regionali, aspectul pavilionului si conductului auditiv pe o portiune limitata, mirosul care este emanat din urechi.

Examen obligatoriu este cel cu otoscopul si trebuie facut la ambele urechi, chiar daca una este sanatoasa.

Sunt examene complementare de facut, in functie de situatie:

  • microscopic: examen direct din secretii, pe lama, frotiu din raclat, colorat prin diferite metode, examen citologic
  • examene bacteriologice su antibiograme
  • examen micologic cu fungigrama

In functie de diagnosticul pus se va incepe tratamentul, care poate consta in:

  • igiena locala cu solutii antiseptice, secretolitice, decongestive, indepartarea corpilor straini etc.
  • tratament topic local cu solutii otice specifice afectiunii diagnosticate
  • tratament parenteral (injectabil sau cu administrare orala)
  • tratarea afectiunii primare atunci cand exista una (ex: dermatita atopica, malasezia generalizata, sindrom Cushing, alergii etc.)
  • interventii chirurgicale in othematoame, plagi, pentru indepartarea papiloamelor sau altor formatiuni de la acest nivel, deschiderea conductului auditiv extern prin metode specifice de indepartare a peretelui lateral sau a intregii portiuni verticale a conductului auditiv
  • trebuie intotdeauna sa se tina cont de suferinta pacientului si daca este necesar se vor administra analgezice local si / sau pe cale generala

Uneori, este necesara si aplicarea unui guler de protectie, pentru ca pacientul sa nu se raneasca prin grataj cu labutele sau de obiectele din jur.

Periodic se examineaza urechile de catre proprietar acasa si de catre medic atunci cand se fac vizite la cabinet.

Parul in exces din interiorul urechii se tunde sau se penseaza atunci cand este necesar.

Se recomanda ca doar dupa un consult medical sa se instituie un tratament pentru otita, pentru ca otita externa netratata corespunzator poate avea consecinte grave precum otita medie sau chiar interna, meningite cu afectare neurologica permanenta, fistule, anacuzia partiala sau definitiva.

Dr. Fogarasi Peter

Clinica veterinară Magavet

Când faci lucruri cu pasiune și implicare totală nu obosești niciodată.